Pana nu demult, imi placea sa dorm enorm de mult, nu pentru ca as fi o lenesa, desi se poate si asta, ci pentru ca atunci cand ajungeam in patul meu, inchideam ochii in graba si imediat intram in alta lume, in lumea mea, incepeam sa visez si uitam complet de viata reala in care ma confruntam cu tot felul de probleme. Adunam toate gandurile negre inainte sa adorm si le strangeam ca pe o hartie pe care vrei sa o arunci la cos...
Am avut un an greu, un an in care am patit tot felul de chestii care nu au contenit sa ma mai mire, am renuntat la multe lucruri, am fost nevoita sa ma reinventez, am pierdut multe, dar singurul lucru pe care il regret a fost linistea patului meu, incepusem sa visez urat, foarte urat in fiecare nopte, de fiecare data cand imi asezam capul meu pe perna nu apucam sa inchid ochii ca singuratatea si raceala ma inconjurau si nu dura mult pana incepeam sa visez, cosmaruri dupa cosmaruri. Si astfel placerea mea de a dormi s-a transormat in teama, si grijile nu mai puteau fi mototolite si aruncate la cos. Atunci am realizat ca nu mai gaseam nici un loc in care sa fiu doar eu cu mine, in care sa stau la barfa cu intelepciunea fiintei mele. Am facut inventarul tuturor lucrurilor care conteaza cu adevarat pentru mine am vrut sa impachetez amintirea lor si sa plec cu ele o data pentru totdeauna din viata mea, dar nu a fost asa simplu cum credeam pentru ca ele, lucrurile care au contat pentru mine, cand au vazut ca eu vreau sa le iau amintirile lor cu mine si sa plec, m-au dus in pat si m-au magaiat pe frunte pana am adormit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu