Aceeaşi discuţie la nesfârşit...

Aseara am ieşit in oraş cu tipul cu care s-ar presupune că aş avea o relaţie acum (sexuală, nu vă gândiţi la altceva) si evident ca eu vorbesc prea mult... Nu atat de mult pe cat subliniaza el, dar intr-adevar am un mare dar de a vorbi pana incep sa ma doara falcile sau gatul. Ne cunoastem relativ de putin timp asa ca eu nu stiu nimic despre el iar el foarte multe despre mine, am tendinta de a spune in fata de cele mai multe ori decat sa ma plictisesc in tentative esuate de a fi intrebata ceva.



Dupa ce am vorbit in timp ce el manca si inghitea cu noduri a venit marea intrebare: Cati? E ciudat dar m-am simtit prost.. ceea ce nu e ceva normal pentru mine pentru ca am o limita destul de mare.



Nu inteleg de ce este atat de important si aseara m-am ca numarul de asteptare al unei mese de biliard... "suntem la nr 40 aveti nr 87" pentru numele lui Dumnezeu, am 23 de ani vrei sa fac asta la 30 cand o sa am 2 copii si un sot prea plictisitor acasa? Lasa-ma sa-mi traiesc viata fara sa judeci din punctul tau de vedere... nu sunt si nici nu voi fi vreodata usa de biserica!!!



Am incercat sa-i explic faptul ca primele cuvinte invatate la franceza nu au fost "voulez-vous coucher avec moi" ... ci "encore une fois"... incercam sa ma scuz in fata unui tip de ce imi traiesc eu viata asa si din pacate nu mi-am dat seama loc pentru ca nu o mai faceam mi-am dat seama dupa ce discutia s-a terminat.



Atunci cand faci sex te daruiesti cu totul? esti pragmatic?



Mi-e dor de Londra... sunt talentata nu? Va spun eu ca e camera buna nu eu... :)


A.P.